scrierile voastre. « Zgarie Nori

Zgarie Nori » Flori de coltz si cafea

scrierile voastre.

(89 posts)

Started 1 year ago by yawn
Latest reply from adriana

1 2 3 Next »

yawn
Key Master

.

Posted 1 year ago #
yawn
Key Master

different

Creez vise. Pentru ca mai apoi sa le hranesc cu franturi de speranta. Le dau viata cand devin insetat de lucruri simple. Care sa mi se para speciale. Nu ma grabesc sa le consum. Creez vise.

Posted 1 year ago #
different
Member

El e prea mic sa-i vada crestetul capului ei. Ea e prea mica. Prea mica sa sara de pe o clapa pe alta. Imbratisati si tacuti isi gasesc linistea intre cele cateva do, re, mi-uri dezacordate ale pianului. Vechimea acestuia putea fi apreciata dupa numarul generatiilor pe care le incantase. Deloc putine. El era slab. La propriu. Iar ea la figurat. Era slaba de inger. Isi pierdea firea daca culoarea rosie a semaforului ar fi prins-o pe zebra. Isi pierdea firea pentru momentele cand telefonul mobil la randul lui isi pierdea semnalul. Isi pierdea firea pentru ca mai apoi el sa i-o redea neconditionat. El. Era ingerul ei.

Neindeajunsul de a fi om.

Posted 1 year ago #
different
Member

El era prea matur. Pastra totusi o forma de inocenta cu care copil fiind, se juca. Cu tot ceea ce-i trecea prin maini sau minte. Se juca chiar si cu inimile celorlalti. Pentru ca el insusi nu era sigur ca o mai avea. Intreaga. Molii, nu fluturi. I-au invadat stomacul pentru ca mai apoi sa-i cucereasca inima. Ea era prea copila. Se iubeau cu dragoste. Cu toate neindeajunsurile de a fi jumatatea celuilalt. Inocenta ei deborda prin naturalete. Incitanta. Decat ar fi facut-o printr-o maturitate improvizata. Dar se iubeau. Aveau aceeasi varsta. Ii desparteau un anotimp si-ai ei parinti.

Posted 1 year ago #
adriana
Member

"-sa fii fericita!
-de ce?"
:)

Posted 1 year ago #
adriana
Member

...“Mergi pe drumul tau copila” si umple-ti sufletul cu ce te face mai puternica. Singuratatea creste-n tine flori, cand o strangi la piept si o doresti...

Posted 1 year ago #
different
Member

Ea. Avea surasul drag, iar el zambea nu foarte larg. Nu foarte larg cand o revedea o si imbratisa. Sub pretextul ca ar strange-o mai bine. Iar ea ii amintea de fiecare data ca mai bine nu inseamna mai tare. Clipeau deodata. Asemenea batailor de inimi. De parca ar fi indragostiti ca prima data. Si totusi ea era. El nu. Dar asta nu putea sa ii desparta. Tot ea ii amintea ca gandurile ei faceau ocolul lumii. Dar asta in trecut. Acum calatoreste in jurul altor lumi. Imaginate si apoi create. Chiar de el.

Posted 1 year ago #
different
Member

El obisnuia sa o rasfete. Ar fi facut orice pentru ea. Cu suflet. Imbratisati fiind, o invartea pana cand simtea ca centrul Universului ei este el. Ametea doar ea. Patruzeci si ceva de pasi timizi si buimaci conturau, dupa aceaa, zig-zag-uri de-a lungul unei alei. Al centrului vechi ce-l traversau. Catre oriunde. Si ea il surprindea. Placut. N-ar fi ezitat sa-i dea viata visurilor. Ori de cate ori ar fi aflat de unul. Iar el ramanea tacut. Emotionat, ii multumea de fiecare data printr-o privire plina de cateva intelesuri. Dar ea le deslusea.

Posted 1 year ago #
different
Member

El pierdea sirul gandurilor, privind-o in ochi. Iar ea pierdea numaratoarea pistruilor lui. Il amuza. Buricul degetetului lui aratator contura pometii. Ei. Un ten, de-un alb deloc fardat dar putin bronzat. Un rosu aprins nuanta cutele obrajilor. Ei. Ce se ascundeau sub buclele-i usor ondulate. Iar trecutul, amandorora, nu era nici el preadrept. Inima ei radea. Nu putine au fost momentele cand el a asigurat-o ca nu i-ar fura-o. Nevoia buzelor ei era mai mare decat setea astamparata prin prezenta lui. El intuita ca printr-un sarut si-ar putea insusi zambetul de pe chipu-i. Inimile lor vibrau.

Posted 1 year ago #
Malexiel
Member

hai sa ma laud si io cu talentu meu(nnnoot) scriitoricesc

Sunt o materialista deprimata de neajunsurile sufletului. Imi inec amarul in portii de ciocolata, in papuci de la u-man, in concerte babane. In foi, in culori. Ma-nec printre randuri.
Mi-e frica sa dorm singura. Nu, sa nu crezi ca mi-e frica de intuneric. Sau de singuratate. Singuratatea asta plina de mobila, de negru, de aer, de frustrari, de fluturi cu aripi arse...
De mine. Mai mult decat singuratate, therefore,mai plina....
Oamenii. Narcisism interior. Povesti cretine despre mizeriile fiecaruia. Fiecare le spune cuiva. Eu am metafore. Altul are culori. Altul,sunete. Si ne batem. Care-i mai tare?

Mi-am crosetat o patura de litere care-mi canta cand arunc cu verde de piatra in ea.
In general ascult metale. Azi vreau sa ascult cum intra vantul in camera, vreau sa ascult apa trasa de la veceu, gongile care-mi alearga in creier ca o turma de ingeri beti care iasa din Taine, sangele care-ti canta in vena de la gat....

Inghit Autum Rain Melancholy pentru ca vantul nu vrea sa-mi intre in camera,pentru ca sangele care-ti canta,canta fals. Du-te la ore de canto. Canta-mi asa cum vreau eu. Canta-mi in struna..

trebuie sa intri in tine inarmat pana-n dinti

Posted 1 year ago #
adriana
Member

da'i Doamne prostului putina lumina sa vada si globii lui oculari nitzcavai raze din luminita aia de la capatul tunelului masii. Merge si-un bec kior.

multumesc anticipat

Posted 1 year ago #
different
Member

El, isi atarna in dreptul marului lui Adam, o cravata. Nearanjata dar intotdeauna asortata. Ea, Eva lui. Savura un fruct de un verde-crud. Cu o aroma dulce-acrisoara. Rotirea coditei in sensul trigonometric destainuia, fetitei din ea, numele celui care i-ar fi impartasit iubirea. Cotorul ii releva samburi. Iar ea cauta adevarul in fiecare dintre ei. N-ar fi acceptat presupunerea ca Pamantul ar fi Iadul unei alte planete. L-ar fi rugat sa-l transforme in Rai, intr-o zi al sfarsitului de mai. Ea ii soptea dorinta lui. El si-o dorea in soapte.

Posted 1 year ago #
adriana
Member

e dureros cand propria-ti poveste nu-ti mai apartine..ce dracu' fac(i) acum?

Posted 1 year ago #
different
Member

El visator. Si creator. A unor visuri ce si le inchipuia. In forma norilor, conturul umbrelor si printre randuri. Pentru ca mai apoi, sa le hraneasca. Cu franturi de speranta. Iar ea, intuitiv, le dadea viata cand deveneau insetati de lucruri simple. Care sa li se para speciale. Nu se grabeau sa le consume. Le implineau in doze mici, marunte. In contrast cu aspiratiile lor marete. Irealizabile intr-o viata. De neimaginat intr-o noapte. Cu praf de stele, Luna plina, constelatii.

Posted 1 year ago #
dezaripat
Member

Eu nu stiu... nu stiu sa fiu decat rational, cu r de la realitate. Eu nu stiu sa ma ghidez, eu flutur haotic. Eu nu stiu sa desenez, eu stiu sa mazgalesc. Eu nu stiu sa respir regulat si consecutiv, eu trag aer in plamani la intervale de clepsidra neregulate. Eu nu stiu sa zambesc, stiu sa indoi colturile ca sa primesc altele inapoi. Eu nu stiu sa cred. Eu nu stiu sa vad oameni. Eu nu stiu sa fiu. Eu nu stiu... Eu nu stiu sa scriu. Eu stiu... stiu haos. Eu! in lipsa de altii, doar atat. Simplu, necioplit, brutal, negru, aspru, amar... eu nu stiu sa scriu.

cumar zenit

Posted 1 year ago #
Dianutza
Administrator

Azi am iesit, am intrat, m-am intalnit, ma mai intalnisem, bine ne-am gasit, am desenat, mai desenasem, am urcat, mai urcasem, bine ne-am gasit, am ajuns acasa, da. si altele.
"DA simplu". E atat de simplu.

I sometimes hear green violins.

Posted 1 year ago #
adriana
Member

eu va ıubesc ma

Posted 1 year ago #
adriana
Member

atata amar de vreme timpul a stat in loc pare'se.m'a asteptat sa vad ca inca mai stiu fiecare scurtatura, fiecare ushita si fiecare 8.. am simtit ca'mi arde inima'n piept
n'are sens sa ma opresc acum, n'are sens sa ne oprim acum

Posted 1 year ago #
adriana
Member

suntem atat de prosti incat abuzam de orice, ducem totul la extrem si ne consumam d'amboulea ca o amarata de tzigara lasata'n scrumiera

Posted 1 year ago #
Dianutza
Administrator

Un fluture de noapte s-a ratacit intr-o casa, intr-o noapte, urmand lumina. Cand s-a trezit, dimineata l-a speriat si a vrut sa se ascunda. A vazut o cana de cafea, pe jumatate plina, a vazut ca inauntru e negru, a crezut ca e intuneric si ca poate sa intre. Acum pluteste.

Posted 1 year ago #
adriana
Member

din ciclu si daca mor, tu cui ramai?
- nu pot sa-mi imaginez cum sa nu mai simti nimic...sa nu mai pot eu citi nicio carte??!!?!!
- eee, tu-ti faci probleme? daca citeste unul vreo carte, te postezi si tu in spatele lui si citesti cu el..dar eu?? eu cum dansez???:(((

later edit
- nu o sa mai simt frunza??
- dupa ce ca poti sa citesti mai vrei sa simti si frunza?

Posted 11 months ago #
TheVitruvianLady
Member

Omul ca un detinut.
Universul ca un cerc.
Cercul ca o forma perfecta.

"Omul este centrul universului." - in Renastere.

IN RENASTERE.

Omul vitruvian este tras pe roata
in perfecta inchisoare a libertatii.

Horea.Closca si Crisan.

Tu.

Nimeni nu trece dincolo.

Posted 11 months ago #
adriana
Member

se merge pe forta..simt asta si nu ma lasa sa dorm. Am iesit sa fumez. tremur si nu e de frig. Mi-au pus bariere si stiu ca nu cu rea vointa la dracu. imi obliga prima voce sa… Nu am depasit eu niciun moment si nici nu sunt in vreo competitie!! Sunt 2 planuri si la un moment au un numitor comun. si ambele bat in inima. mi-e teama

Am un brad golash in fata balconului. Dar in seara asta a fost cel mai frumos de cand il stiu.

Posted 11 months ago #
adriana
Member

ce tare a fost cand dupa atata timp de nesimtzaminte a rupt folia de plastic si a vazut rasaritul:)ce frumos ar fi sa inteleg ce tip la mine(38152329502)
...aaa, eu am uitat ce trebuia sa spun..(asta chiar a fost pe bune, public, acum 2 seri. a fost si penibil si marfa)

Posted 11 months ago #
adriana
Member

-auzi..
-a?
-tu-ti dai seama cat de bogat esti?
-eu?? esti o nebuna!
-mhm.si tu un orb.

Posted 10 months ago #
adriana
Member

de ce oare odata cu cresterea fizica si teoretic asa zisa maturizare (care oricum e folosita in sens gresit)ne ferim sa mai cunoastem prin atingere?
copii mici pornesc in ale cunoasterii doar prin pipait si gustat..noi ajungem sa ne rezumam la vorbe si privit. da' vedem bine? cand ati stat ultima oara de "vorba"cu cineva cu ochii inchisi, atingandu-i trasaturile fetei?
mi-am adus aminte de o chestie.de mult tare se propunea sa se stea undeva pe intuneric si sa se fumeze..citez 'nu tzigari ci degete':)mi-a placut dintotdeauna ideea

Posted 10 months ago #
TheVitruvianLady
Member

Devenire

naşte din palmă ţărâna
şerpi cu sâmburi rotunzi în frunte, de măr -
urcă degete pe cerul cancerului, interior,
izbeşte de tabla-coperişului
capete ciobite-răsunând-a-gol.

creştem pistol la tâmple-n vene,
fiare-n epoleţii ochilor,
cutremur
ne doboară rândul
şi
roşu-apune -
curge sângele,
domol,

oastea de fii
cu valuri se prabuşeste-n pântacele mamelor,
răstignite se prind găuri
scurgând din răni cerneala vânătăilor.

un ochi,
doi ochi închid,
pieptul plamani înalţă,
rasuflarea-i zbor.

*

pe cercul strâmt al pleoapelor
batem în cruce aripile bratelor
îngropând în piept pene
sub piatra oaselor.

_______________________________________________________________________________________

au "ceva in ceva" astea : cancer.capete.fiare.randul.cerneala.rasuflarea

Posted 10 months ago #
TheVitruvianLady
Member

Lanţuri

aud lanţuri de leagăn mişcate de vânt,
lanţurile deţinuţilor târâte pe pământ -
ca umbrele ţinându-se de picioare.

eu le văd cum înfloresc în oameni
precum un fum de ţigară în plămâni.

eu simt cum îi îmbolnăvesc,
cum le tuşesc afară ca pe flegme,

lanţuri ca oasele de elefant.
*
îmbrăcaţi în hainele lor cele mai bune
se aşezau la coada iertării păcatelor
cu bagajele scuipate în mâini ca nişte dinti bolnavi
şi cu discursurile învăţate pe de rost,

înaintau încet
împingându-şi umerii în umerii celor din faţă
neştiind ce oră e -
a venit si ceasul.

vedeam bătrânii cum se înghiontesc cu bastoanele
în coaste şi în măduva spinării
ca la un rând pentru carne în regimul comunist -
a venit si ora mesei.

...iar daca asta este coada spre Dumnezeu
eu mă opresc

aici.

Posted 10 months ago #
TheVitruvianLady
Member

îmi ţip tăcerea
cu gura inauntru.

singuratatea răsună ecouri inverse.

în orbitele strâmte ca nişte chilii cu ferestre înalte
se roagă sihaştrii,
greutatea lor apasă pe obraji
lacrimi.

fuga de lume este în mine
un adăpost din os
gravat cu trup de animal în om -

o lume suspendată între cer şi pamânt
care stă
să cadă in bratele Meteorei.

ca o floare din stâncă
îmi răsar carnivor braţele,
gata să apuce piatra din jur
şi să o tragă înăuntru.

Posted 10 months ago #
TheVitruvianLady
Member

Autopsie

am coborat cu un submarin
intr-un azil de batrani
si mi-a ramas culoarea parului lor in geamuri,
sufocat,prin crapaturi se scurgea albul inauntru din giulgiu.

am mers cu un submarin
printre oameni care pluteau ca pestii morti in apa.

totusi era unu' de vreo 8o cu mp3 playeru' in urechi.

ce asculti tataie tu acolo?
rolling stones.

o fi avand si el submarinul lui?
supape.

altul se uita la un televizor cu ecran negru.
poate era orb.
poate era noapte in film.

ma scufundam.

la etajele de mai jos
erau batrani la pat care nu clipeau.
imi aduceau aminte de desenele cu tom si jerry
cu scobitori puse la ochi.

asta nu e amuzant.
ba, asta nu e amuzant.

ma scufundam.

cu cat te duci mai jos apa e mai rece.

din gurile deschise aburi
se suflau pe geam,

bineee...lasa ca o sa vad eu ce e aici cand o sa-mi vina timpul.

loveau cu pumnii in sticla.

am zis ca o sa ma intorc eu la voi
si nu o sa mai fiti singuri.

intrase albul in submarin pana la gat,
aproape ca imi tineam respiratia de el.

am tras de maneta si am iesit la suprafata.

Posted 10 months ago #

RSS feed for this topic

1 2 3 Next »

Reply »

You must log in to post.